Cum sa te autentifici?

1. Pentru autentificare ai nevoie de un cont gratuit.
Nu ai cont? Creeaza-ti AICI!

2. Daca s-a activat contul te autentifici cu adresa de e-mail si parola generata pe care o primesti pe adresa de e-mail specificata

3. Daca ai uitat parola cere resetare prin formularul de sub login specificand adresa cu care te-ai inregistrat!

Email:
Parola:

Aceasta pagina a fost creeata de catre: Creative Stuff
Tu iti imaginezi, noi realizam!

Orase antice

Orase AnticeOrase Antice

In Mesopotamia, acum 6000 de ani s-a creat scrieterea cuneiforma. De la vechii sumerieni am mostenit agricultura, intrebuintarea calului, a monedei, mestesugurile, industria, administratia, geoetria, astronomia, irigatiile, calendarul, cartile, bibliotecile, scolile, litereatura, muzica si sculptura, fardurile, bijuteriile, sahul,zarurile, popicele si impozitul pe venit. Aceasta civilizatie ni sa transmis prin intermediul Cretei, apoi al Greciai si al Romei.

Summerul cuprindea multe asezari, cu dezvoltare mare: ERIDU, UR(Mukkayar),URUK(WARKA), LARSA (SENKEREH),LAGASH (SHIPPURLA), NIPPUR (NIFFER) SI NISSIM. Multe dintre aceste orase exista si astazi, cu toate ca nu sunt la fel de marete ca acum cateva mii de ani.

La temelia acestei civilizatii a stat un sol fertil, datorita revarsarilor din fiecare an ale fluviilor. Inundatia era folositoare, dar si periculoasa, asa ca in scurt timp tot tinutul era im0panzitde canale de irigatii. Apoi a a parut plugul tras de boi si echipat deja cu un tub pentru insamantare. Metalul reprezenta un lux si o raritate cu exceptia cuprului si cositorului. Casele erau construite din trestii, consolidate cu un amestec de arigla si paie inmuiat in apa si apoi lasat sa se usuce la soare.

Marfurile erau transportate mai ales pe apa, iar piatra pentru constructie era adusa de deaprte cu corabiile. Cu toate acestea si transportul pa pamant era destul de dezvoltat. Moneda nu exista inca, dar aurul si argintul serveau ca etaloane. Se efectua comert cu Indiilesi cu Egiptul, lucru dovedit prin pecetile comerciale descoperite.  Constractele verbale trebuiau confirmate in scris si in prezenta unor  martori. In Summer, lumea afacerilor se desfasura intr-un climat de neincredere si nesiguranta, atat in punct de vdere economic cat si politic, asemanator cu ceea ce traim noi in prezent.

Bogatii si saracii erau impartit in paturi sociale dupacriterii foarte stricte; sclavia era foarte dezvltata; iar dreptul de proprietate era considerat sacru.

Vreme indelungata, fiecare oras s-a aratat dornic de independenta incapatanandu-se sa aiba propriul rege, insa dezvoltarea comerciala a facut acest lucru imposibil si a dus la crearea unor ‘imperii’, in care o personalitate dominanta, dupa ce a supus celelalte orase, le-a grupat stabilind o unitate politica si economica.

Sistemul de administratie feudala si regala a fost completat de un cod de legi, premergator celui lui Hammurabi. Tribunalele functionau in templesi de cele mai multe ori oficiul de judecatori il indeplineau preotii. Exista totusi un tribunal superior, alcatuit din magistrati de profesie.

Babilonia

Din punct de vedere isotric si etnografic babilonia a fost fructul mixturii dintre summerieni si akkadieni. Primul rege al acestui imperiu a fost marele Hammurabi, care este vestit prin cel dintai cod de legi aproape complet din istorie. Acest rege a adus pace in tinutul Mesopotamiei, a construit mai multe canale de irigatie pentru evitarea innundatiilor. Arhitectura, s-a dezvoltat in localitatile din Babilonia foarte mult in timpul lui Hammurabi, peste tot se ridicau palate si temple, s-a construit un pod peste Eufrat, care a permis orasului sa se intinda pe ambele maluri.

Babilonienii aveau o infatisare semita, par negru si ten inchis la culoare. Barbatii purtau de obicei barba si uneori peruci. Abele sexe aveau par lung si se imbracau in haine frumos colorate.

Curand dupa moartea lui Hammurabi Babilonu a intrat sub dominatia Kasitilor si a Asirienilor pentru ca apoi sa renasca sub conducerea vestitului Nabucodonosor. In timpul sau, sistemele de irigatiis-au dezvoltat si mai mult si s0-au constuit nenumarate temple renumite si astazi: templul lui Marduk, poarta zeitai Ishtar, si un maret zigurat, foarte inalt caruia I s-a dus vestea sub numele de ‘turnul Babel’, Gradinile Suspendate(una dintre cele 7 minuni ale lumii).

Sistemul economic, cel administrativ si cel politic se asemanau foarte mult cu cele din Summer.

Asiria

Dupa Babilon centrul civilizatie s-a mutat la Ninive. Imperiul Asirian cuprindea Asiria, Babilonia, Media, Palestina, Siria, Fenicia, Sumerul, Elamul si Egiptul. Pentru acest stat, armata era cel mai importanta institutie. Modul de viata al asirienilor nu se deosebea mult de cel al babilonienilor. Se prelucrau si se importau metale in cantitati mari si de toate felurile, iar csele nu erau cu nimic mai prejos amenajate la Ninive decat in europa in pragul Revolutiei Industriale. In oraganizarea statala, Ninive a decazut oarecum fata de Babilon insregistrandu-se in regim patriarhal exagerat. Dar in arta se pare ca si-a depasit maestrul mai ales prin basoreliefuri

Persia

Dupa moartea lui Darius acest mare imperiu cuprindea 20 de satrapii: Egiptul, Palestina, Siria, Fenicia, Lidia, Frigia, Ionia, Capadocia, Cilia, Armenia, Asiria, Caucazul, Babilonia, Media, Persia, Afganistanul, Belucistanul, India din vestul Indusului, Sogdiana, Bactra.

Persii sunt descrisi pe monumente ca fiind cel mai frumos popor al Orientului Apropiat. Erau vigurosi si inalti, caliti de viata la munte, rafinati totusi de bogatie, cu o simetrie agreabila a formei corpului, un nas aproape grec si o anumita noblete in purtari si in tinuta. Erau infasurati din cap in picioare in panzeturi considerand ca este rusinos sa-ti arati alte parti ale corpului in afara de fata.  Atat femeile cat si barbatii foloseau multe farduri si crème pentru infrumusetarea tenului si-si vopseau pleoapele pentru a mari dimensiunea aparenta si stralucirea ochilor. Cert este ca regele nu pleca niciodata la razboi fara o cutie cu felurite unguente cu care, inc az de victorie sau de infrangere se parfuma.

In timpul lungii istorii a Persiei locuitorii acestei tari au vorbit mai multe limbi diferite: persana veche care era inrudita cu sanscrita, apoi zend si pehlevi. Cand au inceput sa scriefoloseau pentru inscriptii scrierea babiloniana cuneiforma si alfabetul armean pentru scrierea obisnuita. Scrisul nu era foarte raspandit nici macar in nobilime, si de aceea nu au creat o literatura dezvoltata. Oamenii din popor se complaceau in ignoranta totala si in analfabetism, dedicandu-se in intregime agriculturii.

Industria era putin dezvoltata, fabricarea feluritelor obiecte era lasata in seama tarilor vecine, de unde erau cumparate apoi cu babii tributurilor pe care acestea le plateau. Sistemul de drumuri din Persia era foarte dezvoltat, caile de acces mergand pana in cele mai indepartate colturi ale imperiului. Navigatia nu era insa la fel de avansata ca transporturile terestre, ei nu aveau  flota proprie, iar comertul era lasat in seama strainilor.

Sigura ramura a artei dezvoltata in mod temeinic era arhitectura care imbina armonios mai mute stiluri din orientul apropiat si cel mijlociu.

Acest mare imperiu insa va fi cucerit de Alexadnru Macedon, care se va destrama dupa moartea acestuia.

Taguri: orient antic, orientul antic, orientului antic, orase antice

Orasele orientului antic

Orientul AnticOrientul Antic

Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale. Trecerea de la primele sate la aglomerări urbare a avut loc in miilenile VIII-IV. În perioada mileniului al VI-lea puţine zone au fost locuite.O schimbare neobişnuită intervine in cursul mileniului III: albia Eufratului se diminuează şi odată cu acestea numeroase canale dispar, ceea ce va determina ca populaţiile private să se concentreze pentru a da naştere oraşelor. Documentele cuneiforme ne dau câteva indicaţii ale peisajului. Oraşul este înconjurat de plantaţii şi grădini. Printre marile oraşe reţinem pe cel numit Eridu, Uruk şi Ur. Creşterea numărului de aglomerări urbane este considerabilă: de la 18 pentru perioada cuprinsă între1500 şi 3400, 108 pentru cea dintre 3300 şi 3100! Populaţia a putut fi evaluată de aproximativ 40 000-50 000 de locuitori. Începând cu mileniul al III-lea, asistam în aceste centre urbane la separarea şi instituţionalizarea puterilor politice şi a celor economico-religeoase.

Cea dintâi mare civilizaţie a antichităţi s-a construit în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei, ţară care are 1000 de kilometri lungime şi o lăţime de 400 de kilometri. În mod direct, influenţa aceasta a fost net predominată. Termenul de „civilizaţie Mesopotamiană“ este un termen generic. În realitate, Mesopotamia a însumat contribuţiile civilizatorice şi culturale a trei popoare distincte. Cel mai vechi, sumerienii, au ocupat sudul ţării de-a lungul coastei golfului Persic. În consecinţă, se impune şi folosirea terminologii nuanţate.
Prima dată Mesopotamia s-a numit Câmpia lui Şinar, apoi Babilonia şi în cele din urmă Mesopotamia, adică „Ţara dintre râuri“ pentru că fluviile Tigru şi Eufrat trec pe lângă dânsa. Acum se numeşte Irak şi are capitala la Bagdad.

Egiptul Antic
Valea fertilă a Nilului, de o lungime de 1200 km, nu reprezintă decât o porţiune cultivabilă de 1 sau 2 km. Pe acest spaţiu verde se va derula aproape toată istorea Egiptului. Schema trebuie nuanţată pentru perioada primelor sate. Pentru acestea sa folosit patru tipuri de „nişe ecologice“. Supuse în permanenţă schimbărilor climatice, valea Nilului şi marginile ei au oferit doar posibilitatea unor habitate temporare. Fregvent este cazul primelor sate, cât şi al siturilor de la Nabta Playa, Faizûm şi Merimde. Hierakonpolis este unul din rarele oraşe datînd din mileniul al IV-lea vor supravieţui până în epocile istorice. În limba egipteană veche există cuvinte diferite pentru a distinge satul de oraş. În ceea ce priveşte construcţia acestora, ea a fost realizată în ambele cazuri din cărămizi făcute din lut şi uscate la soare. S-a păstrat totuşi oraşul Kahun, care purta în antihitate numele de Hetep-Senisrit. El se întindea pe o lungime de 300 până la 400 de metri şi era înconjurat de un zid de incintă. Delimitat pe cartiere, avea numeroase străduţe ce îconjurau case moderne. Acesta este unul din marile exemple din perioada Imperiului de Mijloc.Din oraşul Tel el-Amarna, datat din perioada Imperiului Nou, s-a păstrat până astăzi doar un zid de cărămizi, cu o lungime de 2 metri. Acest oraş se întindea pe o suprafaţă de 9 km lungime şi 1 km lăţime.
Civilizaţia Egiptului antic lasă impresia unei lumi închise. Înconjurat din toate părţile de frontiere naturale, Egiptul părea destinat să fie izolat de restul omenirii. Resursele sale naturale l-au incurajat să manifeste tendinţele autarice. Elementele de cultură străine pe care le-a primit de-a lungul secolelor din Nubia, Libia, din Orientul Apropiat. Egiptul nu s-a lăsat dominat de ele. La aceste aspecte se mai adaugă o altă impresie pe care o lasă civilizaţia şi cultura egipteană, ceea de omogenitate, de uniformitate şi de un anumit fel de imuabilitate, în care schimbările petrecute au avut totuşi loc în cadrul aceloraşi forme.

Palestina
La nord-est de Egipt se întinde un mic teritoriu cuprins între deşert şi mare. La început s-a numit Canaan. Dar romanii i-au spus palestina. Ea este antica ţară a evreilor. Un ţinut în mare parte sărac. Singura zonă mai fertilă era valea râului Iordan. Dar Palestina forma un foarte important culoar de trecere între Egipt şi Mesopotamia şi de aceea era răvnite de puternicele state vecine. Astăzi, pe teritoriul vechii palestine se află statul Israel, cu capitala la Ierusalim.
Evreii sunt la origine hoinariai ai deşertului Ei fac parte din marea familie a neamurilor semite. Strămoşul lor Avraam , venise din est; alţi provin din Arabia. După ce s-au stabilit în nCanaan, foametea a determinat migrarea lor către Egipt, unde un faraon- probabil Ramses al II-lea- i-a oprimat, transformându-i în scavi.

Fenicia
În vechime, Fenicia reprezenta fâşia îngustă şi lungă dintre Marea Mediterană ( la vest ), munţii Liban şi Antiliban (la vest) şi muntele Camel (la sud). Numele de Fenicia („Ţara purpurei“), a ajuns să fie cunoscut după 1200 Î.Hr. Ţinutul, lipsit de terenuri pentru aglicultură, se bucura în schimb de alte avantaje. Ţărmul era prielnic acostării vaselor şi construirii porturilor, astfel Fenicia a devenit în scurt timp punct de legătură între comercianţii greci,egiptenii şi cei din Orient. Apoi, în munţi se găsea din belşug lemn de cedru, care lipsea atât de mult egiptenilor şi mesopotamienilor.
Astăzi vechea Fenicie se numeşte Liban, are capitala la Beirut, şi-şi respectă tradiţia, având cel mai intens comerţ dintre toate ţările Orientului Apropiat şi Mijlociu.

Persia a fost cuprinsă între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian. Pe acest teritoriu s-au încrucişat, încă de acum patru mii de ani, numeroase drumuri comerciale care legau Orientul Apropiat, pe de o parte cu India şi China, pe de altă parte cu ţările din bazinul răsăritean al Mediteranei. În acest spaţiu s-au născut, s-au dezvoltat, s-au înfruntat regate, imperii şi civilizaţii diverse. Istoria Persei a fost strâns legată, în antichitate şi în perioada de început a Evului Mediu, cu istoria Asiriei şi Babilonului, a Egiptului,Grecei şi Romei, a Bizanţului şi a Islamului. Zonă prin excelenţă de contracte întere Orient şi Occident. Clima podişului Iranian era marcată de contraste mari de temperatură. În linii mari, jumătate de sud era favorabil şi pomiculturi în timp ce partea nordică avea un teren bun doar pentru păşuni. Pe lângă fauna actuală, în antichitate trăiau aici şi tigri, urşi şi o spece de lei mai puţin periculoasă decât cea de astăzi. Munţii care înconjoară podişul din aproape toate părţile.erau bogaţi în minereuri de fier şi porumb, în diorit şi alabstru, în zăcăminte de stuf şi în pietre preţioase.Primele aşezări omeneşti sînt atestate arheologic pe podişul iranian, chiar din mileniul al V-lea î.e.n. Spre sfârşitul mileniului al IV-lea î.e.n. s-au înregistrat aici mişcări masive de populaţii nomane care cobarînd din registrele muntoase, îşi îndreptau turmele spre bogatele câmpi mesopotamiene. Aceste triburi indo-europiane au dat vastei regiuniîn care începeau să migreze numele de Aryanam, „ţara arienilor“ ceea ce înseamnă „a nobililor“ de unde, denumirea ţării de Eran sau Iran, denumire care a fost schimbată în Persia. Limba iraniană veche, avestica, face parte din grupul mare de limbi indo-europene. Era împărţită în două mari dialecte: cel mai vorbit în regiunea Fars şi dialectul zend, vorbit în Media, libă în care este redactată Avasta. Limba pahlavi a fost limba întrebuinţată din părţi din epoca dinastiei Arsacizilor, precum şi în epoca următoare, sassanidă, până la cucerirea musulmană.

Primele state în Orientul Mijlociu
India este o prezentare sintetică a istoriei, civilizaţii şi culturii Indiei care vorbeşte 500 de limbi. Între culturile antichităţii, cultura Indiană nu poate fi comparată decât cu cultura Chineză. India şi China, dealtfel, singurile ţări mai mari care prezintă o neîntreruptă continuitate culturală fondată pe tradiţii care urcă până în mileniul al III-lea î.e.b., tradiţii permanente şi astăzi. Lunga istorie a Indiei, cu invaziile, războaielele şi nenumăratele lor conflicte interne şi externă; bogăţia şi varietatea aspectelor sale cultrale, diferenţe enorme de nivel de civilizaţie şi cultură dintre popoarele sale, pot crea o impresie de adevărat haos. În relitate, un efort de sinteză poate duce la desprinderea principalelor linii directoare ale spiritului indian în câmpul civilizaţiei şi al culturii; şi poate sugera, în această imensă varietate, o relativă unitate un stil propriu. Poziţia şi condiţiile geografice înseşi ale subcontinentului indian au determinat în mod evident varietatea şi denivelările. Autohtonii îşi numau ţara jambudvia, de la fructul
" jambu ". Denumirea actuală vine de la fluviul Sindhu, devenit în persană Hindhu, iar iar în greacă Indos. India, înconjurată de trei părţi de Oceanul Indian, este limitată în nord de lanţul Himalayei, care o desparte de podişul Tibetului; dar prin prin ale cărui văi şi trecători invadatorii au putut pătrunde uşor în regiunile bogate ale Indusului şi ale Gangelui, cel mai mare fluviu al subcontinentului.
Imensele câmpii fertile ale acestor artele vitale pentru agriculură şi comerţ sunt principalele fluvii din nordul Indiei  alterează cu jungla, cu stpe şi deşerturi la fel de imense; în timp ce India meridională este ocupată în cea mai mare parte de podişul Dekkan, cu câmpii dar şi cu munţi înalţi până la 2 500 m. În zonele deşertulului şi ale junglei dominate de o climă toridă purtand vanturile îngheţate dinspre Himalaya; în shimb, în bazinele largi ale fluviilor cu cele mai vaste câmpii aluvionare ale lumii tropicale ploile musonul permit să se obţină, în mod normal, două recolte pe an.        

Primele state în Orientul Îndepărtat China
Cea mai veche arie de civilizaţie istorică şi de cultură evoluată este cuprinsă între Nil şi Indus. A doua arie este situată în Extremul Orient, în bazinul Fluviului Galben. Ţn aceste arii, cele mai mari civilizaţii antice care au supravieţuit până azi sunt cea indiană şi cea chineză. În toate celelalte vechiul organism social a dispărut, urmele vieţii de altădatănu se mai păstrează în mod viu, tradiţii şi forme de cultură noi le-au înlocuit pe cele vechi. În China însă aceste soluţii de continuitate există, pot fi de-a lungul a aproape patru milenii. Tradiţiile, obiceiurile, formele vechi de cultură se păstrează. Pentru chinezi tradiţia, în parte, este un rezervor spiritual activ. Civilizaţia creată în mileniul al II-le î.e.n. în valea Fluviului Galben prezintă încă de atunci trăsături distincte fundamental chineze. Spaţiul geografic imens înm care s-a format această cultură atât de organică şi de unitarăcastil i-a influenţat, într-o anumită măsură, chiar i-a condiţionat istoria. Şi dificulităţile de acces în spaţiul Chinei i-au permis ţării să dezvolte o civilizaţie în cadrul căreia influenţele străine şi popoarele năvălitoare au fost repede asimilate. În vest, lanţuri de munţi dintre cei mai înalţi n-au putut-o apăra invaziilor hunilor, contra cărora a trebuit să construiască Marele Zid. Marea Galbenă şi Marea Chinei completează acest faimos Zid.  Un cadru geografic atât de vast oferă o mare varietate de condiţii naturale. În această varietate geografică se pot distinge două mari zone naturale, foarte deosebite una de celaltă: Fluviul Galben şi Fluviul Yangtez şi încă un fluviu important Zhuziang. În regiunea nordică cu o climă uscată şi rece, se întinde o nesfârşită câmpie aluvioară de loess format de nisipurile aduse de vânturile din deşertul Mongoliei. Regiunea sudică, cu o climă subtropicală caldă şi umedă, are un relief accidentat şi descoperit cu păduri, câmpi puţine şi puţin întinse şi zone mlăştinoase. În nord Fluviul Galben provoacă des inundaţii dezastroase. Animalele domestice aicia sunt calul şi boul.

Taguri: orient antic, orientul antic, orientului antic

Ghid Terminologie Bijuterii

à Jour.
Deschidere într-o piatră preţioasă de setare pentru a permite trecerea luminii prin piatra din ambele părţi.


Aliaj.
Un amestec de două sau mai multe metale.

Acid Etching Acid Gravare.
O substanţă, de obicei, din metal sau sticlă care este parţial acoperit cu o substanţă rezistent la acizi, cum ar fi ceara formând o barieră de protecţie. Obiectul va fi apoi cufundat într-o baie de acid, care va mânca suprafeţele neprotejate ale elementului pentru a crea o imagine sau un model.


Amber.
Răşină fosilizata de pini vechi. Este nevoie de mai multe milioane de ani pentru a "amberizare".

Baza de metal.
Un non-metal preţios, adesea folosit în cantităţi mici aliat la un metal preţios, cum ar fi aurul sau argintul. Un metal de bază este utilizat pentru a oferi substanţă a unui element care urmează să fie placat cu aur.

Baroque.
Este o perla asimetric rotunjita sau bila, cu o formă neregulată.

Cameo.
Se referă la produse decor în relief ridicat de multe ori cu straturi de culoare contrastanta. Cel mai frecvent întâlnit ca o formă de decor sculptat la secţiuni de scoică, reprezentând, de obicei, un portret feminin din profil lateral.

Carat (Aur)
O măsurare evaluata de la 1 la 24 pentru a reprezenta conţinutul de aur de puritate a unui element. De clasificare de top, 24 carate de aur reprezintă o puritate de 99,9%. 12 carate reprezintă 12 piese de aur pentru fiecare metal de bază 12 piese, şi aşa mai departe.

Cloisonne
O forma antica de decor prin care un obiect de metal, se formează cu compartimente separate celulare la suprafata, care sunt apoi incrustate cu enamel vitros şi, ocazional, cu pietre pretioase.


Cravată
Un colier stramt sau guler.

Faux
Cuvântul franceză pentru "false". Este, în general, aplicat la materiale sau finisaje care au fost fabricate pentru a semana cu elemente imitate. Faux perle şi pietre preţioase sunt de multe ori o caracteristică de bijuterii costum.

Girandole
De obicei o brosa sau un set de cercei care încorporează trei pandantive in forma de para suspendat de un decor central.

Placari de aur
Se referă la practica de aplicare a unui strat fin de aur pe o suprafaţă de un element de metal pentru a da un aspect de aur masiv. Această practică este, în general, realizată astăzi printr-un proces cunoscut sub numele de galvanizare.

Intaglio
Un stil de decorare a produselor de sculptură o imagine concavă în suprafaţa de piatră preţioasă sau material preţios.

Micro Mosaic
Un mozaic micro compus din tessarae colorate minuscul (bucăţi mici de sticlă sau de piatră dură) pentru a descrie o imagine sau un model.

Opalescence
O proprietate irizare a unui material în maniera unei opal.

Parcel aurit
Se referă la un obiect care a fost parţial aurit.

Plique-à-jour
Este o expresie franceză, ceea ce înseamnă "să lăsăm la lumina zilei", care se referă la o formă de emailare vitroasă. Email vitros este iniţial aplicat pe un suport temporar, care este, de obicei, dizolvat cu acid sau distrus în timpul procesului de ardere pentru a produce un panou transparent, clar nu erau diferiti în aparenţă cu vitralii.

Inel Posey
De asemenea, cunoscut sub numele de "Inele de dragoste", în general, constau din benzi de aur cu un verset gravat sau sentiment, care poate fi la interior sau exterior.

Repoussé
Tradus literalmente din limba franceză ca "Pentru a împinge înapoi". Aceasta se referă la o tehnică de prelucrare a metalelor prin care un metal maleabil este lovit cu ciocanul sau presat din spate pentru a produce un design în relief.

Punctajul
Un instrument de gravură va fi folosit pentru a reduce liniar brazdele în suprafaţa unui material pentru a produce decor incizat.

Top 5 cele mai scumpe masini din lume

Bugatti Type 571. £ 20 - £ 27m - 1936 Bugatti Type 57C Atlantic

Bugatti 57C Atlantic a devenit cea mai scumpa masina vanduta vreodata în Mai 2010. Acesta a fost cumpărat de către un cumpărător anonim pentru un preţ care nu a fost divulgat, dar se crede ca a costat undeva între 20m - 27m de lire sterline. Coupe-ul a fost unul dintre cele trei construite vreodată.

 

Ferrari Testa Rossa2. £ 14.9m - 1957 Ferrari Testa Rossa

Ferrari Testa Rossa preluat cu £ 14.9m la licitaţie în California, în luna august 2011.Ferrari clasic a fost grav deteriorat într-o cursă Le Mans din 1958 şi, de asemenea, distrus de un incendiu de garaj. Acesta a fost restaurat profesional acest lucru nu pare să afecteze preţul la licitatie.

Mercedes Benz 3. £ 13m - 1954-1955 Mercedes-Benz W196

Mercedes Formula One Grand Prix masina care este deţinut de către un membru al publicului. Mercedes a donat modelul la National Motor Museum, Beaulieu, în anii 1980. Acesta a fost apoi vândut pentru a finanţa lucrările de renovare şi a schimbat din nou proprietarul în 1990 pentru £ 13m.

Ferrari 250 gto4. £ 12m - 1963 Ferrari 250 GTO

Chris Evans a cumparat acest model, unul din doar 36 construit vreodată, în mai 2010. El a plătit £ 12m pentru modelul, care a fost descris ca fiind "Leonardo da Vinci al automobilismului".

 

Bugatii Royale5. £ 9.2m - 1931 Bugatti Royale Kellner Coupe


Fiind un flop de vânzări în timpul vieţii sale, din cauza faptului a avut o etichetă de preţ imens şi lansată în timpul Marii Depresiuni, vandut apoi £ 9.2m în 1987. Acesta a fost licitat la Royal Albert Hall şi achiziţionate de un colecţionar japonez.

Arta in egiptul antic

Arta in egiptul antic

Natura religioasă a civilizației egiptene a influențat contribuțiile acesteia la arta antichității. Multe din marile lucrări ale egiptenilor antici reprezintă zei, zeițe și faraoni (considerați și ei divinități). Arta Egiptului Antic este caracterizată în general de ideea de ordine. Dovezi ale mumificării si construcției de piramide în afara Egiptului stau mărturie a influenței sistemului de credințe și valori ale egiptenilor asupra altor civilizații, unul din modurile de transmitere fiind Drumul Mătăsii.

Arta egipteană, cu marile sale forme de manifestare (arhitectură, pictură, sculptură etc.) este așezată sub semnul fenomenului religios. Legătura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este profundă și se manifestă atât pe pământ cât și în viața de dincolo — element central al credinței egiptene străvechi, de aceea operele de artă egiptene au câteva elemente comune. Toate au un anume imobilism: secol după secol s-au reprodus aceleași forme artistice, s-au utilizat aceleași tehnici și aceleași materiale. Statuile faraonilor sau ale marilor demnitari nu reprezintă trupul real ci mai degrabă ele proiectează o imagine ideală a unui om aflat într-o comuniune permanentă cu zeii și deci aflat într.o stare de har divin. De aici rezultă caracterul solemn al statuilor egiptene, senzația de măreție pe care aceasta o produce privitorului.

Deși artistul egiptean preferă să reprezinte profiluri umane, atunci când configurează chipul uman el respectă o convenție impusă de credințele sale religioase. Omul răposat trebuie să privească fie spre apus, spre lumea de dincolo — spre împărăția lui OSIRIS, fie spre răsărit, spre lumea de aici—unde răsare zeul-soare RA. De-a lungul timpului s-au lucrat în Egiptul antic poate zeci de mii de statui de bronz, piatră, lemn, aur— întotdeauna pictate. Artistul egiptean acorda culorilor o semnificație anume, culorile fiind de fapt simboluri religioase.

Roșul era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului SETH, zeul deșertului lipsit de viață și de acea zeul morții, al răului și totodată al dezordinii. Verdele, culoarea vieții vegetale și de aceea culoarea bucuriei și tinereții era închinată zeului OSIRIS, zeu al reînvierii și a nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo. Tot astfel, culoarea neagră avea aceeași semnificație — negrul fiind culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările sale, asigura “reînvierea “ veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării. Albastrul era culoarea cerului și a zeului acestuia AMON. Galbenul reprezenta aurul, un material prețios simbol al nemuririi zeilor și de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai în reprezentările zeilor și faraonilor.

Albul—simbol al purității și bucuriei era culoarea coroanei Egiptului de Jos. Arhitectura egipteană își relevă caracterul impunător și sacru prin simpla prezență a marilor piramide și ale templelor. Aceste construcții impunătoare aveau rolul să asigure o legătură puternică dintre egipteni și zeii lor protectori. Marile piramide ridicate de faraonii din perioada Regatului Vechi nu erau doar grandioase locuri de veci pentru faraoni. Prin existența lor, ele erau un simbol al triumfului egiptenilor asupra morții—credința în nemurire și viața de apoi fiind elementul central al religiei egiptene.

Celui care îi este destinată piramida — faraonul, joacă un rol central nu numai în viața politică a Egiptului ci și în cea religioasă. Faraonul nu este doar șeful statului, el este înainte de toate un zeu întrupat și prin definiție un simbol al nemuririi. El reprezintă totodată cea mai puternică și vizibilă legătură dintre Egipt și zei. De acea, întreaga viață în Egiptul antic — artă, politică, religie etc., este închinată faraonului și caracterului său divin. Religia antică egipteană este închinată nemuririi și veșniciei pentru ca era normal ca arta religioasă să consacre aceste valori. Secol după secol, artiștii egipteni au folosit aceleași materiale, aceleași tehnici și stiluri, acest lucru fiind încă o dovadă a credinței egiptenilor în caracterul nemuritor al Egiptului și ai zeilor săi protectori.

Taguri: egipt antic, arta,  egiptul antic

Religia in egiptul antic

Piramide si sphinx

Religia vechilor egipteni era politeistă, iar numărul zeităților de ordinul sutelor. Religiile egiptene au fost o succesiune de credințe ale poporului egiptean începând din perioada predinastică până la apariția creștinismului și islamismului în perioada greco-romană. Ritualurile se făceau sub conducere preoților sau vracilor (folosirea magiei fiind pusă însă la îndoială). Toate animalele infățișate și venerate în artă, scrierile și religiile Egiptului Antic (pentru peste 3000 de ani) sunt originare din Africa. Templele erau centrul așezărilor egiptene, servind ca centre administrative, școli, biblioteci și folosite și în scopuri religioase.

Taguri: egipt antic, religie,  egiptul antic